Simbolismul în literatura română şi în literatura universală - Anghel Cristina

Curentul simbolist, afirmat la sfârşitul secolului al XIX-lea, reprezintă o reacţie atât faţă de impasibilitatea parnasianismului, cât şi faţă de obiectivismul naturalist. În concepţia simboliştilor, cele două curente precedente nu pot surprinde decât o realitate superficială, o lume a aparenţelor. Doar experienţa subiectivă ne pune în contact cu realitatea adevărată, cu viaţa interioară. Simbolismul este o mişcare literară modernă, prima şi cea mai importantă în cadrul curentului numit modernism. Precursorul simboliştilor este considerat francezul Charles Baudelaire, care încalcă principiile estetice ale epocii când conferă un alt scop artei: explorarea părţii ascunse a lumii, dezvăluirea impalpabilului, depăşirea aparenţelor şi sondarea adâncimilor universului. Poetul caută o “estetică a profunzimilor”.
Începuturile simbolismului românesc coincid cu cele ale simbolismului francez, generaţia nouă arătându-se receptivă faţă de efervescenţa mediilor artistice pariziene. O nouă conştiinţă a condiţiei artei şi a artistului apare la poeţi români care studiază la Paris sau care călătoresc în Franţa (Ion Minulescu, Dimitrie Anghel). Alexandru Macedonski deschide drumul, editând la Bucureşti revista “Literatorul”, în care îşi publică atât articole teoretice, cât şi creaţii experimentale (prima poezie în vers liber din literatura română).
Un reprezentant de seamă al curentului din România este George Bacovia, care pune accent pe sinteza temelor şi a motivelor, ilustrând simbolismul la un nivel artistic superior. Poezia bacoviană se concretizează prin motive specifice, precum plumbul, ploaia, agonia şi golul spaţial, gol care se reăseşte şi în poezia lui Baudelaire. Acest motiv apare cu mare frecvenţă în universul poetic al acestuia şi sugerează stări de disperare, de alienare şi de cădere în absurd. Coordonatele fundamentale ale viziunii lui Baudelaire sunt adâncul, oceanul, marea, elemente din câmpul semantic al apei pe care îl explorează şi Bacovia.
George Bacovia a fost un poet autentic şi original, cu o viziune nouă, impunându-se în cadrul simbolismului românesc. Criticul literar George Călinescu afirma că “Simbolismul poetului este din tradiţia sumbră a baudelaireanismului, care a cântat ploaia insinuantă, rece, provincia, urâtul funebru, monotonia burgheză, tristeţea autumnală”.