Postări populare

marți, 19 mai 2015

"Flori de mucigai" de Turdor Arghezi


15 comentarii:

  1. Poezia "Flori de mucigai" este considerată o artă poetică, reprezentativă pentru "estetica urâtului", promovată de Tudor Arghezi în literatura română, având ca sursă de inspiraţie poezia lui Charles Baudelaire "Les fleurs du mal".
    Poezia ia naştere în urma experienţei nefericite din viaţa artistului, iar conotaţiile la mediul umed şi închis al închisorii sunt extrem de sugestive. Estetica urâtului presupune surprinderea unui Univers degradat, care este respingător pentru oamenii obişnuiţi, dar care se încarcă de semnificaţii profunde pentru poet. Astfel, autorul va descrie mahalaua, închisoarea, populate de oameni certaţi cu legea, iar limbajul va fi unul specific. Virulenţa limbajului şi lumea de la periferia societăţii constituie elementele considerate până atunci apoetice, dar care devin elemente definitorii ale universului liric arghezian.
    Poezia apare în deschiderea volumului de versuri cu titlu omonim, reprezentând direcţia nouă pe care Arghezi o va impune în lirica românească interbelică. Pornind de la sursa de inspiraţie din literatura franceză, Arghezi înlocuieşte termenul etic "rău" cu cel estetic, întrucât mucegaiul sugerează, prin luminescenţa florilor sale, speranţa că până şi în sufletele oamenilor damnaţi există o fărâmă de bunătate, de frumuseţe interioară, ce aşteaptă să fie scoasă la iveală. Totodată, titlul reprezintă la nivel stilistic şi un oximoron, prin asocierea inedită dintre gingăşia şi puritatea florilor şi întunericul, umiditatea spaţiului ţnchis, sugerat de mucigai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt de acord cu tine Cristina. Tudor Arghezi este intemeietorul "esteticii uratului" in literatura romana, dupa modelul lui Charles Baudelaire, din literatura franceza. Dupa cum afirma G. Calinescu, aceasta trasatura a liricii sale consta in folosirea unei dimensiuni inconfundabile a limbajului, denumita de critic "surprinderea suavitatii sub expresia de mahala". Pentru el creatia literara este un joc de cuvinte gasite cu rabdare si truda si silite sa stea alaturi, imbinand elemente lexicale contrastante.
      Dupa cum ai spus si tu, Arghezi se remarca, din punct de vedere stilistic, prin folosirea cuvintelor populare, "nepoetice",precum "mucigai", "stihuri", "scrum", "ghiara", "firida", in context literar, ceea ce confera un efect artistic insolit. De altfel, intreg volumul se bazeaza pe inovatie lexicala menita sa reprezinte mediul ostil al inchisorii.
      Marele sau merit este acela de a revolutiona limbajul poetic, astfel incat, dupa cum insusi afirma, "o idee sa nasca alte sute".

      Ștergere
    2. Sunt de acord cu tine,Cristina.Poezia lui Tudor Arghezi "Flori de mucigai" este o artă poetică,în care se evidenţiază un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume şi viaţă a unui autor,despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sala,într-un limbaj literar care îl particularizează.Versurile nu mai sunt produsul unei revelaţii,al harului divin,ci al unei nelinişti artistice şi al setei creatoare.
      Poezia ia naştere în urma experienţei tragice de viaţă a lui Tudor Arghezi care a petrecut o scurtă perioadă de detenţie în închisoarea de la Văcăreşti din motive politice.
      Titlul este oximoronic ,obţinut prin alăturarea cuvântului "floare" ce simbolizeză frumuseţea vieţii,dragostea şi armonia caracteristică pentru natura primordială;cuvântul "mucigai" exprimând urâtul, răul, degradarea ,moartea.
      Parafrazându-l pe Nicolae Balotă,putem afirma că Arghezi este un "cronicar al infernaliilor",realizând o poezie a damnării,ca rezultat imediat al coborârii în infern şi al rupturii cu tot ceea ce însemnase arta literară până atunci.

      Ștergere
    3. De asemenea ambiguitatea semantică, specifică modernismului, dă naștere multiplelor interpretări : “stihurile fără an” exprimă dezamăgirea celui închis, pentru care timpul nu mai are nicio valoare sau pot vorbi despre eternitatea operei sale în dorința creatorului. Simbolul gropii duce cu gândul la moartea pe care o presimte cel întemnițat sau vorbește despre rolul creației de a aborda momente cruciale din viața individului. Următoarele două versuri fac trimitere la simbolistica pasării Phoenix întrucât asemenea ei poetul va avea capacitatea de a renaște din propria cenușă. Arta e asemănată cu elementele primordiale ale universului : apa și focul. Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care șochează prin expresivitatea fascinantă, cuvinte "urâte", al căror sens capătă noi valori. De pildă, cuvântul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are aici sensul profund al degradării morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere sugestivă către om, deoarece el însoțește cuvântul "flori", care poate semnifica viața, lumea. Arghezi utilizează cuvinte din limbajul popular ori arhaisme, ca "firidă", "stihuri", din vocabularul religios, cum sunt numele celor trei evangheliști - Luca, Marcu, loan - pentru a sugera atemporalitatea stărilor sufletești de tristețe, dezamăgire și deprimare ale poetului.

      Ștergere
  2. Poezia "Flori de mucigai" este considerată o artă poetică, reprezentativă pentru "estetica urâtului", promovată de Tudor Arghezi în literatura română, având ca sursă de inspiraţie poezia lui Charles Baudelaire "Les fleurs du mal".
    Poezia ia naştere în urma experienţei nefericite din viaţa artistului, iar conotaţiile la mediul umed şi închis al închisorii sunt extrem de sugestive. Estetica urâtului presupune surprinderea unui Univers degradat, care este respingător pentru oamenii obişnuiţi, dar care se încarcă de semnificaţii profunde pentru poet. Astfel, autorul va descrie mahalaua, închisoarea, populate de oameni certaţi cu legea, iar limbajul va fi unul specific. Virulenţa limbajului şi lumea de la periferia societăţii constituie elementele considerate până atunci apoetice, dar care devin elemente definitorii ale universului liric arghezian.
    Poezia apare în deschiderea volumului de versuri cu titlu omonim, reprezentând direcţia nouă pe care Arghezi o va impune în lirica românească interbelică. Pornind de la sursa de inspiraţie din literatura franceză, Arghezi înlocuieşte termenul etic "rău" cu cel estetic, întrucât mucegaiul sugerează, prin luminescenţa florilor sale, speranţa că până şi în sufletele oamenilor damnaţi există o fărâmă de bunătate, de frumuseţe interioară, ce aşteaptă să fie scoasă la iveală. Totodată, titlul reprezintă la nivel stilistic şi un oximoron, prin asocierea inedită dintre gingăşia şi puritatea florilor şi întunericul, umiditatea spaţiului ţnchis, sugerat de mucigai.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt de acord cu tine Cristina. Tudor Arghezi este intemeietorul "esteticii uratului" in literatura romana, dupa modelul lui Charles Baudelaire, din literatura franceza. Dupa cum afirma G. Calinescu, aceasta trasatura a liricii sale consta in folosirea unei dimensiuni inconfundabile a limbajului, denumita de critic "surprinderea suavitatii sub expresia de mahala". Pentru el creatia literara este un joc de cuvinte gasite cu rabdare si truda si silite sa stea alaturi, imbinand elemente lexicale contrastante.
    Dupa cum ai spus si tu, Arghezi se remarca, din punct de vedere stilistic, prin folosirea cuvintelor populare, "nepoetice",precum "mucigai", "stihuri", "scrum", "ghiara", "firida", in context literar, ceea ce confera un efect artistic insolit. De altfel, intreg volumul se bazeaza pe inovatie lexicala menita sa reprezinte mediul ostil al inchisorii.
    Marele sau merit este acela de a revolutiona limbajul poetic, astfel incat, dupa cum insusi afirma, "o idee sa nasca alte sute".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt de Acord cu tine Mihai ,Tudor Arghezii este unul din poetii care inoveaza literatura , acesta introducand in scrierile romanesti asa numita ,,estetica uratului " dar si un limbaj sumbru .Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheaza prin expresivitatea fascinanta, cuvinte "urate", al caror sens capata noi valori. De pilda, cuvantul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are aici sensul profund al degradarii morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere sugestiva catre om, deoarece el insoteste cuvantul "flori", care poate semnifica viata, lumea. Arghezi utilizeaza cuvinte din limbajul popular ori arhaisme, ca "firida", "stihuri", din vocabularul religios, cum sunt numele celor trei evanghelisti - Luca, Marcu, loan -pentru a sugera atemporalitatea starilor sufletesti de tristete, dezamagire si deprimare ale poetului.
      Oximoronul "flori de mucigai" transmite ideea complexa a imperfectiunilor vietii, a conditiilor vitrege la care este supusa fiinta umana, fapt care ii provoaca poetului aversiune, repulsie. Metaforele argheziene potenteaza starea de disperare a omului claustrat, a artistului care nu poate crea liber, fiind constrans sa-si reprime setea de comunicare. Neputinta creatoare a artistului este sugestiv relevata de metafora "cu puterile neajutate", desi poetul avea resurse spirituale profunde. Lumea inchisorii poarta in ea stigmatele raului care actioneaza negativ asupra naturii angelice a fiintei umane, toceste s"unghia ingereasca", impiedicand-o astfel sa e exprime.
      La noutatea limbajului arghezian s-a referit si Tudor Vianu, care afirma: "Renovarea liricii romanesti, smulgerea ei de pe caile unde o fixase marea influenta a poetului "Luceafarului", este consecinta cea mai importanta produsa de afirmarea lui Arghezi inca din al doilea deceniu al secolului nostru (secolul al XX-lea - n.n.)".

      Ștergere
  4. Poezia FLORI DE MUCIGAI a aparut in volumul cu acelasi nume publicat in 1931.
    Titlul volumului şi al poemului aminteşte de volumul lui Baudelaire, "Florile răului".Prin asocierea oximoronică a doi termeni antonimi (florile sugerând prospeţimea, frumuseţea, graţia, iar celălalt termen, provenind din latura abstractă a existenţei negative), autorul francez evidenţia faptul că omul este prizonier într-un univers dominat de forţele Răului
    Volumul de povestiri intitulat sugestiv "Poarta neagră" din 1930 ilustrează tragica, experienţă de viaţă a lui Tudor Arghezi care petrece o scurtă perioadă de detenţie în închisoarea de la Văcăreşti, în perioada 1918-1919, din motive politice. Volumul de poezii Flori de mucegai , apărut în 1931 reeditează aceeaşi experienţă de viaţă în variantă lirică, în care lumea interlopa a hoţilor, delincvenţilor este privită cu înţelegere şi omenie de poet. Titlurile poeziilor care compun acest volum sunt deosebit de sugestive ("Galere", "Ion Ion", "Tinca", "Ucigă-I toaca", "Fătălăul", "Morţii" etc.) pentru lumea aceasta periferică, faţă de care Arghezi are compasiune, considerând că "Pretutindeni şi în toate este poezie, ca şi cum omul şi-ar purta capul cuprins într-o aureolă de icoană.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Volumul "Flori de Mucigai" din care face parte si poezia cu titlu omonim, inaugureaza o exprimare poetica originala, avand ca sursa de inspiratie perioada de de detentie pe motive politice a autorului T. Arghezi. Acest volum se axeaza pe credinta ca in orice mediu, oricat de mizerabil ar fi, exista un dram de frumusete.
    Marele merit al autorului este revolutionarea limbajului poetic. El este intemeietorul esteticii uratului in literatura romana. Un bun exemplu este titlul poeziei in discutie, obtinut prin alaturarea cuvantului "flori", un simbol al frumosului si al vietii, si "mucigai" exprimand raul di degradarea. Astfel florile semnifica sufletele condamnatilor fortati sa traiasca in lumea raului, dar care pot avea si parti frumoase.
    Din punctul meu de vedere originalitatea poeziei consta in folosirea unui limbaj argotic, considerat inainte a fi apoetic.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt de acord cu tine Sergiu, Tudor Arghezi este un poet modernist,apartinand perioadei interbelice a literaturii.El revolutioneaza limbajul poetic al vremii sale in raport cu mijloacele de expresie traditionale,fiind de parere ca acesta are menirea de a il face pe cititor sa simta ceea ce citeste,iar ''o idee sa nasca sute altele''.Poezia ,,Flori de mucigai”deschide ciclul cu acelasi nume in anul 1931,volumul fiind o consecinta lirica a unei experiente de viata: scurta perioada dedetentie a lui Tudor Arghezi din motive politice in inchisoarea de la Vacaresti ,ciclul arghezian evocand lumea universului carceral.Totodata Arghezi foloseste in volumul sau estetica uratului, in liricamoderna uratul devenind sursa de inspiratie fara a fi valorizat negativ, castigulcel mare al volumui fiind fara doar si poate limbajul, Arghezi alaturand cuvinteargotice de termeni colocviali, arhaisme sau neologisme.Titlul poeziei este de ecou baudelairean, acesta amintind de Les fleursdu mal ale lui Baudelaire, ideea sugerata este aceea ca frumosul poate creste" si din urat, asa cum florile ( simbol al prospetimii , vitalitatii) cresc dea-supra mucegaiului ( simbol al degradarii al uratului).

    RăspundețiȘtergere
  8. Poezia Flori de mucigai debuteaza cu problemele personale prin care sunt desemnate stihurile ca rod al creatiei poetice. Eul liric devine propriul Dumnezeu intr-un spatiu impropriu “pe intuneric, in singuratate”. Actul creator este ilustrat prin verbele “le-am scris” si “au lucrat”. Mediul carcerei se realizeaza plastic prin folosirea substantivelor “parete”, “tencuiala”, “intuneric” si “singuratate”. Peretele de firida goala din care lipseste flacara vie a indrumarii divine prefigureaza o poezie imperfecta. Adjectivul “goala” semnifica lipsa creatiei, golul din mintea eului poetic. Imperfectiunea este ilustrata prin prezenta a doar 3 dintre apostoli “lui Luca, lui Marcu si lui Ioan”. Animalele din versul “nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul” reprezinta obiecte totemice pentru apostoli, ele protejandu-i, fiind ca un simbol, putere fizica si psihica, dar si spirit de observatie (“ochi de vultur”). Poezia se regaseste sub forma stihurilor, termeni ce simbolizeaza o lume veche, pierduta, imposibil de regasit intr-o alta dimensiune temporala “sunt stihuri fara an” semnifica pierderea notiunii timpului, nu se tine cont de timpul pierdut. Versurile sugereaza teme poetice specifice eului poetic, ingradit vesnicia, moartea, dorinta de renastere, dorinta de libertate “stihuri de groapa” reprezinta moartea, in care eul liric este prins, “Si de foame de scrum” semnifica renasterea, pasarea Phoenix renascuta din cenusa, eul liric bazandu-se pe aceasta idee, renasterea din scrum, din nimic. Versurile sunt specifice doar acelui moment “stihurile de acum”. Metafora unghiei ingeresti simbolizeaza harul divin, inspiratia eului poetic care dispare “cad nu s-a tocit unghia ingereasca”. Harul divin pe care eul liric incearca sa si-l insuseasca, crezandu-se Dumnezeu, dar este la fel de neputincios si acest lucru continua deoarece inspiratia nu-i revine “Am lasat-o sa creasca/ Si nu mi-a crescut – / Sau nu o am mai cunoscut”. Eul liric se pierde in neputinta totala, contempandu-si conditia damnata. Intunericul se opune luminii, libertatii si completeaza mediul descris in prima secventa lirica.

    Mediul sumbru ramane, blocand orice raza de lumina, iar apoi apare dualitatea apei. In a doua secventa, apa (“De sete de apa”) semnifica dorinta de renastere, dar acum apa (“ploaia batea departe, afara”) reprezinta ploaia care degradeaza un mediu deja supus putreziciunii. Libertatea este tot mai indepartata, ca urmare si conditia de poet este supusa degradarii. Efortul creator devine dureros “si ma durea mana ca o ghiara”, unde gheara este simbol al maleficului, al sentimentelor distructive. Neputinta este subliniata din nou “Neputincioasa sa se stranga”. Eul liric incearca sa-si readuca inspiratia. In ultimul vers, poetul constientizeaza ca doar prin poezie isi poate menine conditia umana, iar versurile ce vor urma (“Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga”) exprima o poezie intoarsa in care sentimentul neputintei incearca sa estompeze toate trairile negative, astfel eul liric nu renunta si isi foloseste si utima sursa de inspiratie.
    Stilul artistic devine expresiv, tocmai prin imbinarea termenilor din diverse stiluri registrice si modelarea figurilor de stil pentru a evidentia simbolistica metaforei si a oximoronului.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vreau să-i mulțumesc foarte mult DR Dawn acuna pentru munca minunată pe care a făcut-o pentru mine, ajutându-mă să-mi salvez căsnicia, soțul meu a cerut divorțul din cauza micii neînțelegeri în care am avut-o În ultimele luni, nu mi-am dorit niciodată asta. pentru că îmi iubesc atât de mult soțul și toată investiția noastră a fost o asociere în comun și nu vreau să fiu departe de familia mea și de cei doi copii drăguți ai mei. Prietena mea mi-a povestit despre DR DAWN ACUNA și despre cum a ajutat-o ​​cu problemele ei conjugale, așa că a trebuit să-l contactez pentru că vreau să-l opresc pe soțul meu să-și completeze scrisoarea de divorț și vreau să-mi țin familia unită și, după ce am contactat-o. , mi s-a spus ce sa fac si cand urma sa incep sa vad rezultatul, am facut cum mi-a spus DR DAWN ACUNA si dupa cateva zile m-a sunat sotul meu si a inceput sa-si ceara scuze si totul a fost un vis pentru mine si traim cu totii. din nou fericiți împreună datorită DR DAWN ACUNA. Contactați-o astăzi ajutor prin.
    *Dacă vrei liniște în casa ta.
    *Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul tău.
    *Dacă vrei o căsnicie frumoasă.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan.
    *Dacă vrei o vrajă de noroc.
    *Dacă doriți să vă îndepliniți dorințele.
    Si etc,
    Scrie-i Whatsapp: {+2348032246310}
    E-mail: { dawnacuna314@gmail.com }

    RăspundețiȘtergere