Postări populare

luni, 18 mai 2015

"Dorința" de Mihai Eminescu


13 comentarii:

  1. Mihai Eminescu sintetizează în poezia „Dorința” concepția sa despre iubire, care poate fi o poveste de dragoste ideală posibilă, manifestată numai în mijlocul naturii participative şi ocrotitoare. Secvențele poetice ale „Dorinței” respectă tiparul consacrat al idilei: invocația/chemarea celuilalt, descrierea universului natural ocrotitor, intim, ritualul seducerii, somnul şi visarea proiectată în etern, ca ieșire a cuplului din real şi recuperare a stării paradiziace. Îndrăgostiții se află într-o totală armonie cu natura personificată, sugerând prelungirea beatitudinii iubirii dincolo de realitate, de viață, spre eternitate, prin motivul visului : „Adormind de armonia”/ „Codrului bătut de gânduri”. Personificat, codrul participă afectiv, ca un prieten apropiat al sinelui poetic, la trăirea sentimentului de dragoste. Accentul e pus pe comunicarea îndrăgostiților, gesturile unuia oglindindu-se în mișcările celuilalt: abandonarea iubitei în brațele lui, despletirea parului, ca ritual al unui erotism pur, sprijinirea capului de brațele iubitului şi săruturile date culminând cu starea de reverie, de adormire, ca semn al fericirii şi al iubirii împlinite. În acest fel, timpul personal, al cuplului, şi cel general, al universului, coincid, fiind posibilă eternizarea iubirii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar poezia "Dorinta", apartinand celei de a doua varste a eroticii eminesciene, este o poezie definitorie pentru viziunea lui Eminescu asupra iubirii si a naturii.
      Tablourile sunt realizate cu o mare precizie, detaliile fiind putine, dar sunt atat de individualizate, incat creeaza o imagine inconfundabila a peisajului.
      Imaginea iubirii este proiectata intr-un cadru de basm, sugerand legatura dintre natura inconjuratoare si starea de spirit a celor doi indragostiti.
      Succesiunea verbelor accentueaza dinamica miscarii, sugerand dorinta reciproca a revederii, iar armonia cuplului intra in rezonanta cu armonia intregii naturi.
      In lirica eminesciana, implinirea dorintei de fericire este posibila numai in mijlocul naturii.

      Ștergere
    2. Pot adauga despre poezia lui Eminescu ca poezia Dorinta de,el traieste bucuria si emotia adanca la gandul intalnirii cu iubita in mijlocul naturii,chemarea inflacarata a acestuia adresata iubitei,asteptarea plina de sperantasi de lirism,vibreaza in fiecare vers intr-o atmosfera de dulce si infiorata emotie.Poezia respectand momentele semnificative,specifice peoziilor erotice de tinerete.Sentimentul dominant este dorinta materializata numai prin planul posibilului,al ipoteticului.verbele la viitor:”sedea-vei”,”or sa-ti cada”,sugereaza faptul ca iubirea nu este o realitate ci o aspiratie prin implinire.

      Ștergere
  2. Poezia "Dorinţa" a apărut în revista "Convorbiri literare" la 1 septembrie 1876,împreună cu "Melancolia","Lacul" şi "Crăiasa din poveşti".Prin atmosfera,tonalitatea,sentimente poezia aparţine primei perioade de creaţie,primei etape a liricii erotice.
    Titlul poeziei lui Mihai Eminescu este sugestiv pentru poezia erotică a acestuia.Substantivul articulat hotărât exprimă dorul poetului faţă de femeia iubită şi nerăbdarea acestuia de a o întâlni într-o natură protectoare.Titlul constituie un motiv prin care se concretizează tema iubirii.În "Dorinţa" apare motivul codrului şi al izvoarelor:"Vino-n codru la izvorul care tremură pe prund" acesta împletindu-se cu motivul florilor de tei:"Flori de tei deasupra noastră or să cadă rânduri-rânduri".
    Poezia face parte din tema iubirii şi a naturii,fiind adevărată pentru lirica erotică eminesciană şi reprezentativă pentru romantism.Alături de "Lacul","Sara pe deal","Floare albastră",poezia ilustrează aspiraţia unei iubiri posibile într-un plan imaginar,proiectată într-un viitor nedefinit,constituind o poezie programatică pentru această viziune erotică eminesciană,în care cuplul nu se realizează.
    Strofa întâi este o chemare a iubitei în mijlocul naturii.Verbul la imperativ "Vino",care constituie incipitul poeziei,sugerează nerăbdarea şi dorinţa puternică a poetului pentru împlinirea sentimentului de dragoste.
    Verbele la conjunctiv din a II-a strofă şi cele la indicativ viitor din a III-a strofă sunt în antiteză cu timpul prezentat din prima strofă.Ele devin aici un timp al dorinţei ,al posibilei împliniri a iubirii.
    Gestul îndrăgostiţilor compun un adevărat ritual erotic şi sunt încărcate de tandreţe mângâietoare,de gingăşie:"Şi în braţele-mi întinse/Să alergi,pe piept să-mi cazi".
    În strofa a III-a găsim versul "or să-ţi cadă flori de tei"; teiul simbolizează iubirea,iar motivul literar al florilor de tei,prin imaginea oflactivă,amplifică intesitatea sentimentului de dragoste profundă,unică.
    În strofa a IV-a Eminescu alcătuieşte un scurt portret al iubitei "frunte albă","părul galben",iar jocul dragostei sugerează posibila fericire printr-un epitet specific eminescian,"dulce",alăturat sărutului:"Lăsând pradă gurii mele/ Ale tale buze dulci".
    Strofa a V-a se deschide cu verbul "vom visa" ce plasează acţiunea într-un timp viitor.Sintagma"Singuratece izvoare,/Blânda batere de vânturi;"sugerează liniştea ,armonia în care este natura,dar şi prelungind iubirea dincolo de realitate,de viaţă,spre eternitate,prin motivul visului.
    Ultima strofă surprinde sentimentul de nerăbdare al poetului se a-şi întâlni iubita.Sintagma"Adormind de armonie" sugerează liniştea în care cuplul de îndrăgostiţi vor să trăiască o frumoasă poveste de dragoste.
    Mihai Eminescu sintetizează în poezia"Dorinţa" concepţia sa despre iubire,care poate fi o poveste de dragoste ideală,posibilă,manifestată numai în mijlocul naturii participative şi ocrotitoare.
    Poezia "Dorinţa" este un mic poem pastoral,o poveste de iubire posibilă doar prin intermediul visului de fericire deplină,de aceea poezia este o idilă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt de acord cu tine Laura, poezia "Dorinta", apartinand celei de a doua varste a eroticii eminesciene, este o poezie definitorie pentru viziunea lui Eminescu asupra iubirii si a naturii.
    Tablourile sunt realizate cu o mare precizie, detaliile fiind putine, dar sunt atat de individualizate, incat creeaza o imagine inconfundabila a peisajului.
    Imaginea iubirii este proiectata intr-un cadru de basm, sugerand legatura dintre natura inconjuratoare si starea de spirit a celor doi indragostiti.
    Succesiunea verbelor accentueaza dinamica miscarii, sugerand dorinta reciproca a revederii, iar armonia cuplului intra in rezonanta cu armonia intregii naturi.
    In lirica eminesciana, implinirea dorintei de fericire este posibila numai in mijlocul naturii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poezia "Dorinta" de Mihai Eminescu Poezia a aparut in Convorbiri literare la 1 septembrie, 1876. Prin atmosfera, tonalitate, sentimente, poezia apartine primei perioade de creatie, primei etape a liricii erotice.
    Poezia respecta momentele semnificative, specifice poeziilor erotice de tinerete. Sentimentul dominant este dorinta, materializata numai pe planul posibilului, al ipoteticului.
    Prima strofa fixeaza cadrul natural si cuprinde chemarea iubitei in mijlocul naturii.
    Cadrul naural se constituie numai din trei elemente, dar sugestive: izvorul care tremura pe prund (personificare), prispa cea de brazde (metafora), crengi plecate (metonimie).
    incepand cu strofa a doua se remarca o succesiune de verbe la viitor si la conjunctiv prin care jocul erotic este proiectat in planul posibilului, al aspiratiei.
    Eminescu foloseste epitete putine, dar sugestive: blanda batere de vant, vis ferice, singuratice izvoare (epitete tipic eminesciene).
    Ultima strofa cuprinde desprinderea de realitate, cand eul poetic traieste sentimentul implinirii prin iubire. sI in aceasta strofa este prezenta consonanta (acordul) dintre starea sufleteasca a poetului si natura:
    Interferenta planului uman cu cel natural se realizeaza printr-o personificare cu valoare de metafora: adormind de armonia / codrului batut de ganduri.
    Codrul batut de ganduri introduce o nota meditativa, reflexiva, astfel codrul pare o fiinta, care mediteaza asupra povestii de iubire.
    Ultima strofa sugereaza vesnicia naturii si dorinta omului de a gasi o cale de acces in eternitate, prin contemplatie, prin trairea sentimentului de iubire, in stransa legatura cu sentimentul naturii.
    Lexicul poetic este alcatuit din cuvinte si expresii obisnuite. Exprimarea poetica se caracterizeaza prin naturalete si simplitate.
    Ritmul este trohaic, iar masura de 7-8 silabe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt de acord cu afirmatiile lui Patrick cum ca in creatia lui eminesc se interfereaza cele doua planuri , cel uman cu cel natural , aceasta fiind o caracterista des intalnita in scrierile lui Eminescu . Elementele reţinute de poet: ,,cântecul” izvorului, ,,blânda batere de vânt”, ,,armonia codrului bătut de gânduri” conferă naturii o notă umană, meditativă. Codrul este personificat, după modelul literaturii folclorice, în spiritul romantismului. Căderea florilor de tei peste somnul celor doi îndrăgostiţi reprezintă binecuvântarea naturii pentru visul lor de fericire. Starea de abandonare completă în somn şi vis, de contopire cu elementele esenţiale ale vegetalului reprezintă consecinţa celei mai concentrate reverii de dragoste eminesciene. Reveria reprezintă împlinirea în imaginaţie a unei dorinţe, a dorinţei de fericire în mijlocul naturii.
      Măsură a unei subiectivităţi geniale prin forţa inepuizabilă de exploatare a expresivităţii cuvintelor, figurile de stil folosite în acest mic poem de dragoste susţin echilibrul şi totodată expansiunea stărilor sufleteşti proiectate într-un spaţiu natural mirific, dominat de armonie: epitete, personificări, metafora, repetiţia, inversiunea. Poetul foloseşte şi valenţele stilistice ale unor mijloace gramaticale precum formele verbale (modul conjunctiv, viitorul popular).
      Versificaţia poeziei respectă modelul folcloric, ceea ce o apropie şi mai mult de romantism: rima încrucişată, ritmul trohaic şi măsura de 7-8 silabe conferă versurilor o tonalitate solemnă, ceremonioasă, în deplin acord cu măreţia utopiei iubirii împlinite.
      Prin elemente precum: tema aspiraţiei spre o iubire ideală, posibilă numai în mijlocul naturii, motive literare specifice (visul, florile de tei, codrul), corespondenţa natură – stare sufletească, subiectivitatea afirmată direct prin verbe şi pronume la persoana Isg. şi procedeele artistice, precum şi ecourile folclorice, Dorinţa de Mihai Eminescu se dovedeşte a fi o expresie deplină a romantismului ce l-a caracterizat plenar pe poetul-nepereche al literaturii române.

      Ștergere
  5. Poezia "Dorinţă" este una dintre creaţiile unice ale literaturii române, în ea contopindu-se două teme abordate separat până la momentul apariţiei sale: visul şi iubirea. Mihai Eminescu surpirinde în opera sa sentimentul acut al poftei, al dorinţei, ilustrând trăirile puternice ale unui tânăr îndrăgostit, îmbinate cu descrierea naturii care rezonează cu sentimentele sale.
    Eul liric o îndeamnă pe iubită să i se alăture în "codru la izvorul/Care tremură pe prund,/Unde prispa cea de brazde/Crengi plecate o ascund." prin remarca "vino", un imbold specific câmpului semantic al dorului.
    Caracterul romantico-reveric al poeziei se accentuează în strofa a doua, prin utilizarea unei serii de verbe la modul conjunctiv: "să alergi", "să-mi cazi", "să-ţi desprind", "să-l ridic".
    Persoana iubită este minuţios construită, perfecţiunea constituţiei sale fiind evidenţiată printr-o serie de imagini descriptive si figuri de stil: "fruntea albă", "părul galben", "buze dulci".
    Tabloul descris este unul ideal, cuplul unindu-se într-o perfectă armonie şi izolare într-un codru "bătut de gânduri", sintagma această sugerând contemplarea naturii asupra iubirii celor doi tineri.
    Viziunea finală a operei surprinde preocuparea eului liric privind spaţiul şi timpul nelimitat, conturat în jurul cuplului, unde flori de tei "Or să cadă rânduri-rânduri", unde armonia se simte pretutindeni şi unde adormirea simbolizează aspiraţia spre eternitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt de acord cu tine Paun. Poezia Dorinta de Mihai Eminescu este o poezie definitorie pentru viziunea poetului asupra iubirii si a naturii.
      Dragostea se afla intr-o permanenta legatura cu natura, care este o stare de suflet in sensul ca infatisarea ei este dictata de un sentiment profund.
      Iubirea e traita in planul visului. Verbele la modul conjunctiv din strofa a doua "sa alergi", "sa cazi", "sa desprind", "sa ridic" sugereaza posibilitatea implinirii aspiratiei. Indragostitul isi imagineaza clipa asteptata. Prin prezenta verbelor de miscare, acestea releva intensitatea sentimentelor, iar prin expresia "brate intinse" se surprinde nerabdarea imbratisarii.
      Iubirea tainica se evidentiaza prin repetitia din strofa a treia "singuri-singurei" si prin epitetul personificator "flori infiorate". Teiul isi cerne floarea in parul fetei, ca o binecuvantare si mangaiere a naturii vesnic tinere. Forma verbala inversata "sedea-vei" si cuvantul popular "singurei" schiteaza o atmosfera familiala.
      Dorinta este un imn al naturii eterne si frumusetii iubirii imbinand cu maiestrie motivul dorului, al visului, al codrului si al izvorului.

      Ștergere
  6. Titlul este exprimat prin substantivul comun „dorinţa” format cu sufixul „-inţa” de la substantivul „dor”, cuvânt cu o mare încărcătură afectivă. Tema poeziei este aspiraţia de împlinire a iubirii ireal în mijlocul naturii. În primul catren, intensitatea chemării este evidenţiată de verbul „vino” la modul imperativ. Cadrul naturii ocrotitoare şi misterioase unde poetul doreşte să-şi trăiască fericirea este codrul cu izvorul „care tremură pe prund”, cu prispa de brazde şi copaci aplecându-şi crengile ca un gest binevoitor şi primitor. Codrul – simbol al permanenţei vegetale – sugerează eternitatea iubirii. Personificarea izvorului cu ajutorul verbului „tremură”, metafora „prispa cea de brazde” şi epitetul „crengi plecate” redă legătura dintre om şi natura ocrotitoare, părtaşă la bucuria dragostei. Imaginile vizuale se contopesc cu cele auditive pentru a reda mai expresiv tabloul locului ocrotitor pentru poet („care tremură pe prund”, „crengi plecate o ascund”). Versurile poeziei sunt scurte, organizate în şase catrene, cu măsura de opt silabe, rit trohaic şi rima încrucişată la nivelul versurilor 2 şi 4. Armonia poeziei este accentuată de structura fonică a cuvintelor. Se remarcă frecvenţa vocalelor „o”, „a” şi a unor cuvinte cu o muzicalitate deosebită („izvorul”, „brazde”, „înfiorate”, „tei”, „adormind”, „armonie”). „Dorinţa” este un imn al naturii eterne şi frumuseţii iubirii îmbinând cu măiestrie motivul dorului, al visului, al codrului şi al izvorului.

    RăspundețiȘtergere
  7. Poezia Dorinţa, de Mihai Eminescu, a fost publicată la 1 septembrie, 1876, în „Convorbiri literare”, împreună cu Lacul,Crăiasa din poveşti şi Melancolie.
    Cu atât mai remarcabilă este forma purificată la care poetul a ajuns, după mai multe versiuni, prin decantarea trăirilor şi impulsurilor iniţiale, şi prin stilizarea expresiei poetice. Dacă tonalitatea textului este „mozartiană”, în Dorinţa fuzionează sentimentul naturii cu cel erotic. Îndrăgostiţii se întâlnesc în codru şi sunt ocrotiţi de „crengi plecate”, izvorul tremură sau îi îngână cu un cântec, vântul bate blând şi în această atmosferă de narcoză erotică, după ce se vor fi sărutat, vor adormi sub ninsoarea florilor de tei.
    Uimeşte ca şi în Lacul simplitatea limbajului, oralitatea familiară a tonului („vono-n codru”, şede-vei, „Vom fi singuri-singurei”), absenţa figurilor de stil ornante. Sistemul rimelor este de asemenea deconcertant, fiind destul de (aparent) capricios şi iregular, cuprinzând atât asimetrii cât şi asonante, în locul rimării încrucişate vocalice sau palatalizate cum ne-am fi aşteptat. Şi totuşi poeticitatea şi chiar „muzicalitatea” textului sunt în afară de orice discuţie. Ele sunt rezultatul, în ultimă instanţă inanalizabil, al convergenţei şi gradării textului spre o stare şi un efect unic (a se vedea şi Lacul), în acest caz, somnia şi narcoza erotică.
    Literaritatea şi „depoetizarea” stilului sunt constituenţii unei importante direcţii a poeziei moderne. În strofa întâi, de pildă, schema este abcb, iar în a doua abcd, contrazicând simetriile de genul abab, aabb şi abba. În strofa a treia asonanţa vei, rei, tei sau într-a cincea, cânt-vânt.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt de acord cu tine Stefan, poezia ”Dorința” este o creație definitorie pentru intreaga viziune a marelui poet asupra naturii și iubirii. Construită in jurul temei iubirii și a naturii, in cae motivele tipic romantice (codrul, izvorul, floarea de tei) circulă in modul cel mai firesc, poezia este o vibrantă expresie a bogăției sufletești a poetului.Ideea este că dorința nu este abstractă, ci determinată de imaginea iubitei, cae rămine in conștiința poetului și după ce iubita a dispărut din viața lui.Idila este construită pe seria de imagini reprezentate in conștiința poetului de dorința de a actualiza prezența iubitei printr-o idilă imaginară. Eminescu nu vizează un jjoc al iubirii, ci o aspriație către ideal.Poezia cuprinde o succesiune de cinci tablouri: cheamrea in mijlocul unei naturi tipic romantice, momentul așteptării și cel al intilnirii, jocul gesturilor tandre, somnul și visul.”Dorința” reia pe scurt motivul inițierii solemne in patosul iubirii depline asigurate de armonia naturii feerice. Iubirea devine ideal major, iar aspirația către ea se impune ca o necesitate absolută.Titlul poeziei stabilește esența lirică (aspirația către un asemenea ideal, iar cele 6 strofe urmăresc treptele derulării acestei esențe – din viață către vis.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vreau să-i mulțumesc foarte mult DR Dawn acuna pentru munca minunată pe care a făcut-o pentru mine, ajutându-mă să-mi salvez căsnicia, soțul meu a cerut divorțul din cauza micii neînțelegeri în care am avut-o În ultimele luni, nu mi-am dorit niciodată asta. pentru că îmi iubesc atât de mult soțul și toată investiția noastră a fost o asociere în comun și nu vreau să fiu departe de familia mea și de cei doi copii drăguți ai mei. Prietena mea mi-a povestit despre DR DAWN ACUNA și despre cum a ajutat-o ​​cu problemele ei conjugale, așa că a trebuit să-l contactez pentru că vreau să-l opresc pe soțul meu să-și completeze scrisoarea de divorț și vreau să-mi țin familia unită și, după ce am contactat-o. , mi s-a spus ce sa fac si cand urma sa incep sa vad rezultatul, am facut cum mi-a spus DR DAWN ACUNA si dupa cateva zile m-a sunat sotul meu si a inceput sa-si ceara scuze si totul a fost un vis pentru mine si traim cu totii. din nou fericiți împreună datorită DR DAWN ACUNA. Contactați-o astăzi ajutor prin.
    *Dacă vrei liniște în casa ta.
    *Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul tău.
    *Dacă vrei o căsnicie frumoasă.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan.
    *Dacă vrei o vrajă de noroc.
    *Dacă doriți să vă îndepliniți dorințele.
    Si etc,
    Scrie-i Whatsapp: {+2348032246310}
    E-mail: { dawnacuna314@gmail.com }

    RăspundețiȘtergere