Postări populare

marți, 19 mai 2015

"Odă (în metru antic)" de Mihai Eminescu

                           Picture to be added...

13 comentarii:

  1. Poezia "Odă (în metru antic)" constituie, alături de "Luceafărul" şi "Glossă", creaţia de maturitate a marelui poet Eminescu, când întreaga abordare devine mult mai complexă prin substratul filosofic al acestor creaţii.
    Publicată de Titu Maiorescu în singurul volum de versuri apărut în timpul vieţii lui Eminescu, poezia a cunoscut nenumărate variante până la cea apărută în paginile tiparului. S-a dorit iniţial o odă adusă lui Napoleon; ulterior, detaliile tind să dispară pentru a căpăta un aspect general-uman, iar oda va fi practic adusă suferinţei, ca sentiment purificator, capabil să asigure evoluţia şi regăsirea de sine, atât a omului superior, cât şi a omului comun. Tocmai de aceea caracterul de odă va trece în plan secundar, intensificându-se latura meditativă, filosofică a discursului liric.
    Titlul poeziei numeşte în primul rând specia literara căreia îi aparţine poezia, precum şi sentimentul înălţător pe care îl degajă. Structura prozodică trecută între paranteze, relevă predilecţia poetului romantic către valorile lumii antice. Acest lucru se evidenţiază prin organizarea versurilor în strofe safice. totodată, lipsa rimei, măsura inegală şi ritmul interior al versurilor pot să vorbească şi despre geniul eminescian care prefigurează inovaţiile prozodice apărute mai tarziu în poezia modernistă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei, Cristina! :)
      Sunt de acord cu ceea ce ai spus, însă opera ”Odă (în metru antic)” este și un poem gnomic, în care se regăsesc frământări existențiale, particularizând viața, moartea, trecerea timpului, numirea și condiția geniului.
      Textul poetic este alcătuit din cinci catrene, care pot fi structurate în 4 secvențe lirice: constatarea contemplativă a eului, apariția sentimentului, ca sursă a dezechilibrului sufletesc, redarea chinurilor spirituale provocate de acest dezechilibru, ruga către divinitate.
      Constituind o serie unică în literatura română, creațiile eminesciene ”Glossă” și ”Luceafărul”, la care se adaugă ”Odă (în metru antic)”, conturează o viziune profundă asupra existenței trecută prin filtrul gândirii și imaginației omului superior.
      Ivașcu Elena

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Aprob ideea Cristinei privind stadiul de maturitate la care a fost elaborată această mare creaţie eminesciană, "Odă (în metru antic)" este cu totul şi cu totul un rod al creaţiei unei personalităţi diferite ale autorului, acesta împotrivindu-se categoric concepţiei că iubirea este sentimentul suprem.
      Acesta mărturiseşte că singurătatea şi mai ales suferinţa sunt singurele stări care durează şi contează pentru omul de geniu, latura aspră a realităţii arătându-se parcă ca printr-un blestem fiinţelor înzestrate.
      Eminescu reuşeşte astfel să şocheze în mod plăcut cititorul, prin elaborarea unui Univers lipsit de orice fărâmă de speranţă, unde moartea este singura soluţie pentru a pune capăt durerii constante.

      Ștergere
    4. Poezie de lentă maturaţie, Oda îşi are originea atât într-un factor subiectiv, cât şi într-un îndelungat exerciţiu scriptural şi chiar într-o concepţie literară, definite cu acuitate de Dumitru Murăraşu în studiul său Eminescu şi clasicismul greco-latin din care citez: „Şi ca reprezentant al curentului sănătos de la «Convorbiri literare» şi-a făcut Eminescu ucenicia la şcoala antică. Pornind ca un modest şcolar, el face mici traduceri şi numeroase exerciţii de versificaţie dând atenţie deosebită exametrului şi strofei salice. Deodată îl prinse în mod firesc gândul de a scrie şi el după modele antice. De la cunoaşterea lui Homer, trece la compunerea de exametri originali şi astfel se îmbogăţi literatura noastră cu Mitologicale. Versurile safice şi adonice îl duseră la alcătuirea de strofe, pe care le orândui în poezii, în care amintirea lui Horaţiu este la loc de cinste. În acelaşi timp însă, Eminescu îşi trăieşte propria lui experienţă sufletească. Sensibilitatea personală triumfă, umbrind atitudinile horaţiene, strofele compuse îşi capătă noi prefaceri şi noi orânduiri. Fostul ucenic la şcoala poetului latin devine un desăvârşit asimilator al tehnicii maestrului şi o dată cu originalitatea spirituală a lui Eminescu triumfă în limba noastră şi arta antică în una din formele ei cele mai pure.”
      Şi proba cea mai strălucită ar fi Odă (în metru antic). Este adevărat, dar dacă în formă maiestatea şi perfecţiunea ei sunt de sorginte clasică, în spirit Oda este modernă; dăltuirea rece, sculpturală a versurilor indică ascendentul dureros al eului textual asupra angoaselor şi frământărilor turbulente, intense, chinuitoare ale eului de profunzime, bântuit de fantasmele crosului şi ale morţii: „Jalnic ard de viu chinuit ca „Nessus” sau „Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…”. Iar peste această magmă sufletească sub geniul solitar de a-şi regăsi condiţia lui originară; tăcerea şi indiferenţa nirvanatică în raport cu lumea fenomenală: „Vino iar în sân, nepăsare tristă; / Ca să pot muri liniştit, pe mine / Mie redă-mă!”. În Odă (în metru antic) Eminescu a reuşit un ordinar paradox poetic: unei structuri de o limpezime clasică i-a dat consistenţă şi ambiguitatea de sensuri hermetică a liricii moderne.

      Ștergere
  2. Poezia "Oda(in metru antic)" de Mihai Eminescu a fost publicata in singurul sau volum antum, intitulat "Poesii", in 1883, dupa ce poetul a compus unsprezece variante succesive de-a lungul a zece ani. Gandita initial ca o oda pentru Napoleon, poezia paraseste ideea elogiului adus acestuia de-a lungul celor opt versuri initiale si aluneca printr-o tulburatoare confesiune, spre o oda inchinata propriului eu poetic.
    De la prima varianta pana la forma definitiva, poezia isi schimba tonalitatea de oda intr-una de elegie erotica, pastrand metrica odei antice. Ca forma, poezia se modifica de la 13 strofe la 5 strofe, cate are creatia definitiva.
    Aceasta opera este o creatie eminesciana de maturitate, care atinge profunzimi existentiale nebanuite, incadrandu-se liricii de inspiratie filosofica. Desi Eminescu nu dezvolta un sistem filosofic propriu, aceasta tema este un punct de referinta al gandirii poetice, neegalata de-a lungul timpului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lazarica, as vrea sa te constrazic intr-o anumita chestiune. In primul paragraf ai afirmat ca oda este"inchinata propriului eu poetic". Consider ca te inseli cu privire la acest amanunt deoarece opera a fost considerata mereu ca fiind adusa suferintei ca factor purificator, ca stimul pentru evolutia personala. Faptul ca poetul atrage atentia asupra statutului sau social nu indica altceva decat o antiteza intre omul de geniu si omul comun, accentuand ideea ca suferinta poate fi lucrul care l au in comun in evolutia ca indivizi. Poetul considera in acele momente ca singurul mod in care isi poate regasi pacea sufleteasca ar fi prin incetarea existentei, incercand sa generalizeze aceasta idee poetica, Concluzionand, prin aceasta opera, Eminescu incearca sa-ti transmita convingerile despre modul prin care orice individ ar trebui sa ajunga la pacea sufleteasca: prin suferinta, chiar daca aceasta inseamna incetarea existentei.

      Ștergere
    2. Lazarica, as vrea sa te constrazic intr-o anumita chestiune. In primul paragraf ai afirmat ca oda este"inchinata propriului eu poetic". Consider ca te inseli cu privire la acest amanunt deoarece opera a fost considerata mereu ca fiind adusa suferintei ca factor purificator, ca stimul pentru evolutia personala. Faptul ca poetul atrage atentia asupra statutului sau social nu indica altceva decat o antiteza intre omul de geniu si omul comun, accentuand ideea ca suferinta poate fi lucrul care l au in comun in evolutia ca indivizi. Poetul considera in acele momente ca singurul mod in care isi poate regasi pacea sufleteasca ar fi prin incetarea existentei, incercand sa generalizeze aceasta idee poetica, Concluzionand, prin aceasta opera, Eminescu incearca sa-ti transmita convingerile despre modul prin care orice individ ar trebui sa ajunga la pacea sufleteasca: prin suferinta, chiar daca aceasta inseamna incetarea existentei.

      Ștergere
    3. Lazarica, as vrea sa te constrazic intr-o anumita chestiune. In primul paragraf ai afirmat ca oda este"inchinata propriului eu poetic". Consider ca te inseli cu privire la acest amanunt deoarece opera a fost considerata mereu ca fiind adusa suferintei ca factor purificator, ca stimul pentru evolutia personala. Faptul ca poetul atrage atentia asupra statutului sau social nu indica altceva decat o antiteza intre omul de geniu si omul comun, accentuand ideea ca suferinta poate fi lucrul care l au in comun in evolutia ca indivizi. Poetul considera in acele momente ca singurul mod in care isi poate regasi pacea sufleteasca ar fi prin incetarea existentei, incercand sa generalizeze aceasta idee poetica, Concluzionand, prin aceasta opera, Eminescu incearca sa-ti transmita convingerile despre modul prin care orice individ ar trebui sa ajunga la pacea sufleteasca: prin suferinta, chiar daca aceasta inseamna incetarea existentei.

      Ștergere
  3. Sunt de acord cu tine Cristina, însă opera ”Odă (în metru antic)” este și un poem gnomic, în care se regăsesc frământări existențiale, particularizând viața, moartea, trecerea timpului, numirea și condiția geniului.
    Textul poetic este alcătuit din cinci catrene, care pot fi structurate în 4 secvențe lirice: constatarea contemplativă a eului, apariția sentimentului, ca sursă a dezechilibrului sufletesc, redarea chinurilor spirituale provocate de acest dezechilibru, ruga către divinitate.
    Constituind o serie unică în literatura română, creațiile eminesciene ”Glossă” și ”Luceafărul”, la care se adaugă ”Odă (în metru antic)”, conturează o viziune profundă asupra existenței trecută prin filtrul gândirii și imaginației omului superior.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poezia Odă (în metru antic) este o meditaţie filozofică şi totodată o confesiune liri¬că, „o rugăciune de intrare în moarte a fiinţei însetate de absolut (a geniului), care aspiră la recuperarea locului privilegiat şi trist pe calea cunoaşterii de sine” (Gh. Crăciun). Are, aşadar, drept temă marile probleme ale existenţei umane: cunoaşterea, dragostea, moartea, relaţia cu lumea şi cu universul.
    Desprinsă dintr-un poem eminescian intitulat la origine „Odă pentru Napoleon”, poezia, în ultima sa variantă, a păstrat câteva motive centrale: singurătatea, indiferenţa faţă de cele lumeşti, nemurirea, suferinţa din iubire, moartea ca voluptate, destinul desfăşurat sub semnul Păsării Phoenix, sacrificiul în numele cunoaşterii de sine.Structural, textul se construieşte în jurul imaginii poetului în 5 secvenţe: confesiunea eului cu referire la trecutul tinereţii sale (strofa I), apariţia momentului erotic cu suferinţa lui „dureros de dulce” (strofa a II-a), evocarea eroilor unei întâmplări mitice (strofa a III-a), meditaţia asupra destinului fiinţei desfăşurat sub semnul Păsării Phoenix (strofa a IV-a) şi momentul final – trecerea în nefiinţă prin regăsirea identităţii, a cunoaşterii de sine (strofa a V-a).

    RăspundețiȘtergere
  5. Mihai Eminescu, "Omul deplin al culturii romanesti"(C. Noica), creator pentru care poezia nu este un exeritiu anterior, ci un mod profund de existenta, s-a inscris in romantismul european prin tema iubirii si a naturii, care este predominanta in lirica sa, in opere precum "Luceafarul", "De cate ori, iubito", "Floare-albastra". Cu toate acestea, Eminescu a ales sa abordeze in poeziile sale si tema cunosterii, a omului de geniu.O opera importanta in acest sens este "Oda(in metru antic)"
    Titlul creatiei numeste in primul rand specia litarara careia ii apartine poezia, precum si sentimentul inaltator pe care il degaja. Acesta constituie o antiteza intre sensurile cuvantului "oda" (imn de slava, lauda) si tristetea, suferinta eului liric ilustrate in continutul poeziei. Structura "in metru antic", trecuta intre paranteze releva inclinarea poetului catre elementele lumii antice, elemente scoase in evidenta in poezie prim mentionarea unor nume din mitologia greaca.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vreau să-i mulțumesc foarte mult DR Dawn acuna pentru munca minunată pe care a făcut-o pentru mine, ajutându-mă să-mi salvez căsnicia, soțul meu a cerut divorțul din cauza micii neînțelegeri în care am avut-o În ultimele luni, nu mi-am dorit niciodată asta. pentru că îmi iubesc atât de mult soțul și toată investiția noastră a fost o asociere în comun și nu vreau să fiu departe de familia mea și de cei doi copii drăguți ai mei. Prietena mea mi-a povestit despre DR DAWN ACUNA și despre cum a ajutat-o ​​cu problemele ei conjugale, așa că a trebuit să-l contactez pentru că vreau să-l opresc pe soțul meu să-și completeze scrisoarea de divorț și vreau să-mi țin familia unită și, după ce am contactat-o. , mi s-a spus ce sa fac si cand urma sa incep sa vad rezultatul, am facut cum mi-a spus DR DAWN ACUNA si dupa cateva zile m-a sunat sotul meu si a inceput sa-si ceara scuze si totul a fost un vis pentru mine si traim cu totii. din nou fericiți împreună datorită DR DAWN ACUNA. Contactați-o astăzi ajutor prin.
    *Dacă vrei liniște în casa ta.
    *Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul tău.
    *Dacă vrei o căsnicie frumoasă.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan.
    *Dacă vrei o vrajă de noroc.
    *Dacă doriți să vă îndepliniți dorințele.
    Si etc,
    Scrie-i Whatsapp: {+2348032246310}
    E-mail: { dawnacuna314@gmail.com }

    RăspundețiȘtergere