Postări populare
-
Dacă pentru romancierii tradiţionali modalitatea interogaţiei psihologice însemna exteriorizarea unei dimensiuni umane obscure, modernii re...
-
Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea ca o reactie impotriva parnasianismului (mis...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereÎn "Lacustră", poetul contemplă ploaia, cu care stabilește un raport obsesional, raport fixat de frecvența și recurența termenului obsesiv în unsprezece poziții semantice: plouând, lacustre ude, val, pod, mal, ploaie, piloții și iarași plouând și lacustre. La început ploaia e percepută senzorial "aud plouând", "aud materia plângând", ca o desfășurare monotonă, agasantă și îndelungită, timpul e dat de adjectivul "de-atatea nopții". Actul percepției e nocturn, pentru că întunericul atenuează eventualele obiecte, mărește acuitatea senzației unice, fiind spațiul propice al reveriei și solitudinii. Condiția însingurării e declarată fără echivoc în versul al treilea: "sunt singur", schimbarea categoriei gramaticale a adjectivului precizează că e vorba de o condiție a omului, nu de o însușire a lui, și în împrejurările date ea provoacă o asociație cu condiția omului preistoric în locuințele lacustre - "și mă duce-un gând spre locuințele lacustre"
RăspundețiȘtergereÎn faza inițială, poetul contemplă ploaia ca simplă manifestare fenomenală care presează asupra senzațiilor sale, aducându-le într-o stare de tensiune. Tensiunea declanșează mecanismul asociativ al subconștientului care caută termeni de referință, îi găsește și provoacă o răsturnare a perspectivei. Ceea ce completă nu e un fenomen al naturii, ci însăși prăbușirea cosmică. În aceste circumstanțe starea de tensiune se justifică, își găsește (fără a o anula) o cauzalitate mai orgolioasă și poezia se termină prin amplificarea ei aproape explozivă. Obsesia îngheață însă aici, ca o crispare a conștiinței amenințate de distrugere.
Analiza poeziei a degajat suficiente elemente care ne permit să-l integrăm pe Bacovia unui anume gen, unei anumite formule estetice.
Condiționarea interioară a obsesiei bacoviene e poate mai greu de depistat, ea apare ca o fatalitate, ca o damnațiune a poetului; dacă nu-i căutăm însă condiționarea, însă o condiționare exterioară, avem surpriza să întâlnim motivul eminescian al geniului, care moare solitar "în cerc barbar și fără sentiment". Criza continuă a lui Bacovia, concretizează în poezia și disoluția universului, apare - supremă compensație de orgoliu a geniului - ca o absolutizare a disoluției unei lumi ostile, alunecând în neant.
De asemenea, as vrea sa adaug faptul ca, din punct de vedere tematic, Bacovia priveste singuratatea ca pe un factor ce declanseaza nesiguranta, ceea ce denota faptul ca eul liric nu este impacat cu sinele sau. Daca Eminescu priveste singuratatea ca factor in evolutia personala, Bacovia priveste suferinta ca si un lucru fatal, data fiind crearea atmosferei mortuare, greoaie. Faptul ca "materia plange" subliniaza starea generala a poeziei bacoviene: aceea de tristete, de sumbritate. A doua strofa a poeziei indica nesiguranta pentru ziua de maine pe care poetul o resimte din cauza singuratatii. El marturiseste ca "tresare prin somn" deoarece "nu a tras podul de la mal", ceea ce, pentru o locuinta aflata in mijlocul unui lac, poate insemna ca orice se poate intampla, Bacovia demonstrandu-si altfel o alta trasatura de caracter: teama de neprevazut.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePoezia ilustreaza conditia nefericita a eului intr-o lume ostila, meschina, o lume de descompunere spirituala, de descompunere lenta a sinelui si a materiei.
RăspundețiȘtergereAlcatuita din patru catrene dispuse in mod simetric, poezia are o constructie circulara. Lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor: "De-atatea nopti aud plouand,/ Aud materia plangand…/ Sunt singur si ma aduce-un gand/ Spre locuintele lacustre." Aceeasi strofa este reluata si in finalul poeziei, doar ca versul al doilea este schimbat: "Tot tresarind, tot asteptand", sugerand vesnicia si eternitatea starii de coplesitoare dezolare, si scurgere a timpului. Strofa intai exprima simbolic ideea de atemporalitate existentiala ca stare de permanenta sacaitoare a eului liric: "De-atatea nopti". Eul liric percepe direct ploaia cara este atat de distrugatoare de materie: "Aud materia plangand". Intregul univers traieste un dramatism sfasietor, motivul solitudinii fiind aici ilustrat printr-o stare de solitudine dorita de eul liric, sintagma "sunt singur" simbolizand asadar o existenta solitara, asemeni locuintei lacustre.
Strofa a doua este dominata de simboluri psihologice exprimare prin verbe ce exprima incertitudinea, nesiguranta, spaima de dezagregare a materiei sub actiunea distrugatoare a apei: "scanduri ude", "mal", "pod", "val". Aceste scanduri ude sugereaza nevroza ca efect al pericolului de prabusire iminenta. In poezie este prezent pe langa simbolul lacustrei si motivul apei, simbol al dezintegrarii materiei, spre deosebire de Mihai Eminescu unde izvoarele, lacul, sunt datatoare de viata. Apa bacoviana actioneaza incet dar sigur, dezagregand spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri din acelasi camp semantic: ploaie, malul, valul, scandurile ude.
Poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii, simboluri si stari sufletesti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, spleenul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune lirica. Prezenta persoanei I singular inclusa in marcile verbelor sporeste confesiunea eului liric implicat total si definitiv in starea dezolanta care pune stapanire decisiv si implacabil pe sufletul lui.
„Aud materia plângând” numeşte o entitate originară situată dincolo de lume şi dincolo de om, din care derivă orice fiinţare, existarea in actu; materia poate fi acel Aum, de care vorbeşte tradiţia gândirii indiene, revelat sub forma unui suflu sonor, simbolul genezei şi al creaţiei, interpretat de Bacovia într-o ipostază tragică, de măcinare în vaiet. „Materia” se arată a fi, dacă e să acceptăm termenul lui Heidegger, însăşi Fiinţa (Sein), iar plânsul modul ei de manifestare exprimat prin rostirea poetului. Dacă poetului i-a dispărut eventualul orgoliu de unic demiurg, de creator al propriei sale fiinţări în lume, faptul s-a întâmplat o dată cu trezirea la auzul prelungitului plâns, menit să înlăture măcar o parte din vălul enigmatic întrepus între sine şi lumea din afară, resimţită acum ca o „soră”.
ȘtergereFaptul de a fi singur ia în Lacustră înfăţişarea pustiului acvatic, mereu în creştere, şi a izolării într-un habitat precar. Singurătatea văzută astfel echivalează cu nimicnicia existenţială. „Gândul” eului cade, e „dus”, cum spune poetul, „spre locuinţele lacustre”, spre imaginea unui adăpost ameninţat din toate direcţiile. Căderea în gol figurează imaginea de fundal, recognoscibilă în plânsul materiei, în regresiunea gândului şi în golul istoric. Dincolo de a fi singur aici, nu este decât golul. Transcendenţa, istoria, individul, aceste trei feţe ale universului sunt surprinse într-o desfăşurare analogică: materia în declin duce la non-fiinţarea istoriei şi implicit a individului: „Un gol istoric se întinde / pe-aceleaşi vremuri mă găsesc”.
Apartenenţa la un anumit timp şi la un anumit spaţiu, ca şi dependenţa sacrală de Fiinţă-materie se anulează, fiecare, se relevă ca neant, în tânguitoare prăbuşire. Golul temporal se reflectă în regresivitatea vârstei umane, în ne-creşterea ei funciară („pe-aceleaşi vremuri mă găsesc”), golul istoric în fragilitatea şi incertitudinea habitatului (locuinţa lacustră), în consecinţă, a durabilităţii lui. Frustrarea de un astfel de loc pe care să-şi întemeieze existarea în lume şi coabitarea cu istoria (cu ceilalţi) accentuează sentimentul de înstrăinare. Locuirea nesigură ontologic, stresantă ca un coşmar („şi parcă dorm pe scânduri ude”) este sortită scufundării în neantul lichid.
George Bacovia este reprezentantul de seama al simbolismului romanesc, diferentiindu-se prin originalitatea abordarii temelor si motivelor specifice acestui curent literar de ceilalti reprezentanti precum Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, Stefan Petica, Alexandru Macedonski, care se remarca printr-un simbolism "de spurafata". Doua dintre cele mai importante opere ale lui Bacovia sunt poeziile "Plumb" si "Lacustra". Aceasta din urma a fost publicata in volumul "Plumb" si este reprezentativa pentru universul bacovian prin prezentarea viziunii despre lume si viata artistului care se simte neinteles si prefera izolarea pentru a-si trai intens sentimentul sfarsitului continuu din fata caruia nu se poate sustrage.
RăspundețiȘtergereTitlul operei reprezinta motivul central al creatiei, amintind de locuintele preistorice construite deasupra apelor. In plan simbolic, reprezinta dorinta eului liric de detasare fata de lumea pe care nu o poate intelege. Indirect, face trimitere la universul acvatic.
Poezia este o arta poetica, intrucat surprinde relatia creatorului cu universul inconjurator, ce-i provoaca o atitudine de respingere, de dorinta de izolare. Tema tristetii, a angoasei este accentuata de motivul ploii, al locuintei lacustre sau al golului istoric, toate acestea sugerand prezenta unei suferinte profunde.
Poezia "Lacustra" face parte din volumul de debut "Plumb" si este emblematica pentru atmosfera dezolanta specifica liricii bacoviene, exprimand prin simboluri si sugestii trairile si starile sufletesti ale poetului.
RăspundețiȘtergereTitlul este simbolic, "lacustra" sugerand o locuinta temporara si nesigura, construita pe ape si sustinuta de patru piloni, ceea ce sugereaza ca eul liric este supus pericolelor, de aceea se autoizoleaza, devenind un insingurat in societatea de care fuge.
Poezia ilustreaza conditia nefericita a eului intr-o lume ostila, meschina, o lume de descompunere spirituala, de descompunere lenta a sinelui si a materiei.
Alcatuita din patru catrene dispuse in mod simetric, poezia are o constructie circulara. Lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor: "De-atatea nopti aud plouand,/ Aud materia plangand…/ Sunt singur si ma aduce-un gand/ Spre locuintele lacustre." Aceeasi strofa este reluata si in finalul poeziei, doar ca versul al doilea este schimbat: "Tot tresarind, tot asteptand", sugerand vesnicia si eternitatea starii de coplesitoare dezolare, si scurgere a timpului.
Vreau să-i mulțumesc foarte mult DR Dawn acuna pentru munca minunată pe care a făcut-o pentru mine, ajutându-mă să-mi salvez căsnicia, soțul meu a cerut divorțul din cauza micii neînțelegeri în care am avut-o În ultimele luni, nu mi-am dorit niciodată asta. pentru că îmi iubesc atât de mult soțul și toată investiția noastră a fost o asociere în comun și nu vreau să fiu departe de familia mea și de cei doi copii drăguți ai mei. Prietena mea mi-a povestit despre DR DAWN ACUNA și despre cum a ajutat-o cu problemele ei conjugale, așa că a trebuit să-l contactez pentru că vreau să-l opresc pe soțul meu să-și completeze scrisoarea de divorț și vreau să-mi țin familia unită și, după ce am contactat-o. , mi s-a spus ce sa fac si cand urma sa incep sa vad rezultatul, am facut cum mi-a spus DR DAWN ACUNA si dupa cateva zile m-a sunat sotul meu si a inceput sa-si ceara scuze si totul a fost un vis pentru mine si traim cu totii. din nou fericiți împreună datorită DR DAWN ACUNA. Contactați-o astăzi ajutor prin.
RăspundețiȘtergere*Dacă vrei liniște în casa ta.
*Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul tău.
*Dacă vrei o căsnicie frumoasă.
*Daca vrei sa ramai insarcinata.
*Dacă doriți să opriți avortul spontan.
*Dacă vrei o vrajă de noroc.
*Dacă doriți să vă îndepliniți dorințele.
Si etc,
Scrie-i Whatsapp: {+2348032246310}
E-mail: { dawnacuna314@gmail.com }