Simbolismul - Soare Andrei

Simbolismul este un curent literar modernist, apărut ca o reacție împotriva poeziei retorice a romanticilor şi a impersonalității reci a parnasienilor.
Jean Moréas publica la 18 septembrie 1886, in suplimentul literar al ziarului "Le Figaro", o scrisoare intitulată "Le Symbolisme", devenită manifestul literar al noii mişcări şi un care propune numele curentului simbolist.
Poezia simbolista reprezintă o poezie a sensibilității pure. Poetul simbolist nu este interesat de poezia naturii in sine, de poezia sociala, dar nici de poezia de idei.
Obiectul poeziei simboliste îl constituie stările sufleteşti nelămurite, confuzie, care, neputând fi formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este folosită drept cale de exprimare a corespondențelor, a legăturilof ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senzațiilor colotiristice, muzicale, olfactive, uneori un imagini complexe (sinestezii).
Mallarmé afirma ca "A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea pe care ți-o dă un poem, plăcere care constă in bucuria de a ghici încetul cu încetul; sa sugerezi, iată vusul nostru."
 Cultivarea simbolismului are de asemenea o importanță majoră în cadrul acestui curent. Utilizat în poezia anterioară (de pildă la romantici) pentru a exprima, a lămuri, a materializa o idee sau un sentiment (simbolul explicit), la simbolişti, funcția simbolului rămâne aceea de a sugera (simbol implicit).
Alte trăsaturi ale poeziei simboliste sunt reprezentate de către înclinația către stări sufleteşti nedefinite, predispoziția pentru reverie si visare.
Un element definitoriu al poeziei simboliste îl reprezintă căutarea muzicalității exterioare obținuta numai prin ritmuri şi rime perfecte, ci mai ales prin repetiția obsedanta a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a refrenului.
Pentru crearea sugestiei, simboliştii folosesc adeseori versul liber, care exprimă nestingherit de rigorile prozodiei mişcările intime ale sentimentului poetic (muzica interioară); Paul Verlaine: "Muzica înainte de toate."
Simboliştii au predilecție pentru anumite teme şi motive cum ar fi iubirea, nevroza , natura ca loc al corespondențelor.
Reprezentanții de seama ai curentului simbolist în Franța sunt: precursorul Charles Baudelaire, autorul poeziei "Corespondențe", considerată o adevarată artă poetică pentru simbolismul francez, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine(autorul manifestului literar "Art poétique"), Stephane Mallarmé.
Simbolismul s-a manifestat în literatura română aproape sincronic cu simbolismul european, avându-l ca teoretician pe Alexandru Macedonski, conducător al cercului de la revista "Literatorul". Inițial respins de reprezentanții Junimii, de scriitorii de la "Contemporanul", ca şi de orientările tradiționaliste (sămănătorismul si poporanismul), simbolismul românesc s-a impus prin poeți reprezentativi după anul 1900: Dimitrie Anghel, Ştefan Petică, Ion Minulescu si George Bacovia.